Soft Machine

Subiect: Soft Machine Lun Ian 21, 2008 7:17 pm

Sa-i dam ce-i al ei..
ALDI MASTER te rog fa o prezentare a trupei care tocmai imi suna pentru 1 data in oreche cu Third.
Am vazut-o in play listul tau si te invit sa iei cuvantul Wink

Subiect: Re: Soft Machine Lun Ian 21, 2008 7:20 pm

Putintica rabdare monser.

Subiect: Re: Soft Machine Lun Ian 21, 2008 7:21 pm

Nu ma fierbe shefu' , nu-i destul ca ma fierbe psihedelicu' asta de Soft Machine? Laughing

Subiect: Re: Soft Machine Lun Ian 21, 2008 10:15 pm

primul lucru de zis e ca nu trebuia sa incepi cu Third. una din cele mai dificile lucrari muzicale ale epocii, si una din intrarile mele ratate in discografiile de trupa. cu softies se incepe cu debutul si se merge in ordine cronologica. altfel, Third e de nemestecat. parerea mea.
_________________
Formentera Lady, sing your song for me
Formentera Lady, sweet lover.

Subiect: Re: Soft Machine Mar Ian 22, 2008 7:18 am

Am receptionat si incerc sa le IAU... Suspect

asa cum mi-ai spus.
Nu ca as vrea sa ma laud , dar am mai "mestecat " "tarii" din astea.
Vezi Tangerine Dream sau Kraftwerk perioada de inceput .
Ascult si ma supun. king

Subiect: Re: Soft Machine Sam Ian 26, 2008 5:29 pm

Scurta definitie a lui Soft Machine: prea mult jazz pentru unii iubitori de rock, o imagine prea de rockeri pentru puristii jazzului.

Aflata in centrul miscarii muzicale nascute la Canterbury, Soft Machine a contribuit atat la geneza rock-ului progresiv cat si a jazz-rock-ului. A fost, alaturi de Pink Floyd si de Tomorrow, si printre primele trupe de psihedelic din undergroundul Londrei de la sfarsitul anilor 60.

Prima incarnare a SM, a fost realizata de englezii Robert Wyatt (baterie, vocal), Kevin Ayers (bass, vocal), Hugh Hopper (bass) si australianul Daevid Allen (chitara), dar deoarece, lui Allen ii expirase viza britanica, la intoarcerea dintr-o excursie in Franta, ii este refuzat accesul pe insula. Asa avea sa se nasca multinationala Gong.

Trioului ramas li se alatura Brian Hopper (saxofon), Mike Ratledge (claviaturi) si Tom Wilson (percutie) si in 1968, ii insotesc pe Jimi Hendrix Experience intr-un turneu american, cantand in deschiderea trupei marelui chitarist de culoare.

In acelasi an le apare si primul album: “The Soft Machine”.
Rock, psihedelic si jazz, cu o atmosfera specifica (si careia, ceva mai tarziu, i s-a spus Canterbury), un vocal care chiar daca nu straluceste, pare totusi perfect pentru aceasta muzica, experimente sonore mergand de la etericele sunete ale orgii (care parca ne canta din Bach), pana la aparent monotona We Dit It Again si trecand prin extraordinarul pasaj muzical al piesei So Boot If at All, in care bassul, bateria si orga conlucreaza incredibil, toate acestea au dus la realizarea unui album superb.
Versurile piesei Why Am I So Short?
“I've got a drum kit and some sticks
So when I'm drunk or in a fit
I find it easy to express myself
I hit the drums so hard I break all my heads”
parca vorbesc despre atitudinea generatiei lor de muzicieni.

La sfarsitul anului Ayers paraseste grupul. In formula de trio Hugh Hopper (bass si saxofon), Mike Ratledge (claviaturi si flaut) si Robert Wyatt (baterie si vocal), avand ca invitat pe Brian Hopper (saxofon) aveau sa scoata in 1969 albumul “Volume Two”.
Acesta pastreaza atmosfera de Canterbury si contine o multitudine de piese foarte scurte, adevarate miniaturi muzicale (cinci dintre ele de sub un minut). Sigur ca unele piese sunt prelungirea altora si ascultate fara pauza intre ele (asa cum ruleaza un CD audio) dau valoarea adevarata a acestui album.
Partea vocala, sustinuta in trecut, in principal de Ayers, este preluata acum de Wyatt, realizandu-se astfel o reorientare dinspre pop spre jazz.
Experimental si foarte bun, ramane, pentru mine, senzatia ca “Two” este un album de tranzitie, in care parca s-au pregatit pentru altceva, exersand, ca in studiile pe care le fac instrumentistii (piesele acelea scurte, didactice, facute cu scopul invatarii tehnicilor de interpretare).

Si acel altceva a venit in 1970, il magnifico “Third”. Aici se simte din plin faptul ca grupul mai avea in componenta, cel putin, trei personalitati foarte puternice: Wyatt, Ratledge si Hugh Hopper, intre care, se pare ca existau divergente muzicale. Cu toate acestea, sau poate datorita lor, a iesit un album de referinta pentru progresiv si pentru jazz-rock, se poate spune ca este de fapt un album de rock-jazz.

In 1971 apare “Fourth”, cel mai fusion de pana atunci, ba chiar, pe alocuri foarte aproape de jazz-ul curat, fara influente. Se pare ca este motivul care l-a facut pe Wyatt sa paraseasca grupul.

Cei doi membrii din formula initiala ramasi, dau grupului o orientare clara de fusion. “Fifth” pastreaza inca un grup mare de muzicieni, dar pe “Six” acesta se reduce la patru, printre ei facandu-si loc Karl Jenkins. Pe “Six” se mai intalneste rock, dar pe “Seven” totul este fusion. Intre timp si Hugh Hopper o luase pe alte drumuri. Pe “Bundles”, prin aparitia lui Allan Holdsworth, grupul, care mai degraba avusese pana atunci (uneori) doi bassisti, integreaza insfarsit, dupa plecarea lui Daevid Allen, un chitarist.
Vine apoi ”Softs”, pentru ca dupa acesta si “ultimul mohican” al formulei originale (Ratledge), sa paraseasca barca.
Cei ramasi, au continuat linia fusion, scotand alte cateva albume, mai light, dar bune.

Ar mai fi de remarcat activitatea lor concertistica foarte importanta. Soft Machine era o trupa ce se simtea extraordinar pe scena, asa cum se simt, in general, muzicienii cu aplecare spre jazz si improvizatie. Au fost scoase o multime de discuri cu live-urile lor, unele dintre ele dand masura valorii lor pe scena. Din ce am ascultat eu, pana acum, “Live at Proms” si “Live at the Paradiso” sunt excelente.

In ce priveste aprecierile fanilor, am intalnit diverse pareri: unii iubesc doar primele doua albume, spunand ca ce a urmat nu mai conteaza pentru ca e prea mult jazz, altii sunt incantati si de “Third” dar nu mai mult. Exista voci care spun ca doar epoca fusion (de la “Fourth” sau “Fifth” incoace) merita, dar sunt si fani totali. Eu zic ca toate perioadele lor au valoare, neantalnind, inca, un album pe care sa il cataloghez slab (si am ascultat ceva SM). Desigur am preferintele mele, dar pot spune ca niciun album nu e de aruncat.

Subiect: Re: Soft Machine Sam Ian 26, 2008 7:31 pm

Cu scuze pt. postul gresit pale

la Canterbury Scene
1971-1974 - BBC Radio
Alive And Well In Paris
BBC radio 1967-1971
Fifth
Fourth
Live at Bataclan
One and Two
Six
Third
Live in Italy
Bundles
...doar atata am gasit. scratch

Spor la ascultat

Subiect: Re: Soft Machine Dum Iun 08, 2008 1:05 am

Numai ce am gasit ceva interesant pentru amorezatii de Soft Machine care mai si cunosc teorie muzicala: o carte cu partiturile catorva piese, scoasa prin 1970, alaturi de o scurta prezentare a membrilor si mai multe poze. Este scanata si in format PDF. Nu stiu cati din voi ar fi interesati sa o aiba, oricum cine o vrea sa spuna.

Si niste extrase din ea: