Se pronunta "suflet" cu o bomboana intre dinti.

^ asta e de milioane !
Si lui Zar ii alunecasera degetele pe tastatura.

Odata cu vacanta a venit si fisa de lectura:

Smulgatorul de inimi - Boris Vian
Deadeye Dick - Kurt Vonnegut
Caietele lui Serafino Gubbio, operator - Luigi Pirandello
Teorema - Pasolini
A Scanner Darkly - Philip K Dick
Ingerul a Strigata - Fanus Neagu
In America - Susan Sontag
Alte glasuri, alte incaperi - Capote
Razboiul impotriva Rulilo - AE van Vogt
Generalul in labirintul sau - GG Marquez

pe langa astea se vor numara si alte lucrari ce tin istoria artei (cu precadere pictura) care ma vor ajuta din mai multe puncte de vedere

Wow. In afara de General si Neagu (pe care mi l-am cumparat chiar ieri), n-am citit nimic de pe lista asta.

Eu intai imi fac un refill la numele deja cunoscute (Murakami, Faulkner, Kawabata, Soljenitin, Rushdie) apoi o sa ma gandesc la noutati.

Ultima mea lectura e "Sindrom de panica in Orasul Luminilor" de Matei Visniec. L-am citit pentru ca ma asteptam sa fie ceva memorabil despre Paris, dar de fapt este un joc portmodernist de intercalare a fictiunii cu realitatea auctoriala. Nu sunt fan al acestui gen, fiind vorba de lecturi dificile, dar apreciez cele cateva capodopere de gen date de postmodernistii nostri clasici din scoala de la Targoviste (Costache Olareanu, Mircea Horia Simionescu). Romanul lui Visniec nu e groundbreaking in domeniu dar duce ideile "clasicilor" mai departe si la sfarsit ramai cu o impresie agreabila. Nota mea ar fi 7/10.

Inainte de asta am mai citit si seria de autor Polirom Tracy Chevalier. Poate o stiti, ea e autoarea care fictionalizeaza (cu un succes international enorm si bine meritat) diverse momente din istorie si din istoria artei. Dupa cartea ei s-a facut filmul "Girl With Pearl Earring", despre pictura omonima a lui Vermeer.

Deci:

Doamna si licornul - 9/10 (superb; istorie fictiva a creerii celebrului set de tesaturi medievale franceze din care face parte Doamna si licornul, vezi poza mai jos:



Setul poate fi admirat azi la Muzeul Cluny din Paris. Fiecare capitol este narat la persoana a 3-a din perspectiva altui personaj.

Albastru pur - 9/10 (superb; o istorie personala contemporana pusa in paralel cu o istorie personala din secolul 16 francez, din timpul prigonirii protestantilor)

Ingeri cazatori - 7/10 (foarte bun; o poveste de familie din perioada victoriana, in care fiecare capitol este narat la persoana 1 de catre un alt personaj)

Fata cu cercel de perla - 8/10 (excelent; povestea pictoriului Vermeer vazuta prin ochii slujitoarei lui, care e portretizata in celebrul tablou:



Le recomand pe toate cu draga inima!

Daca esti la Paris, cred ca-i potrivit sa citesti de Visniec Mansardă la Paris cu vedere spre moarte.

Eu n-am citit nimic de Visniec inca, dar prima piesa de teatru (in era moderna, copilaria la teatrul german nu se pune) la care m-am dus a fost asta, in regia lui Afrim. Fara cuvinte am iesit de-acolo.

Bine ai revenit in Club, Buendia!

heheee, după 20 iulie, Tolstoi, Updike, Preda, Dostoievski, Proust, Arghezi, Bacovia sunt numai câţiva din scriitorii pe care-i voi citi/aprofunda

Interviu cu Irvin Welsh, misto:

Unul dintre copiii teribili ai literaturii ultimelor decenii, Irvine Welsh, scoţian ca la carte, a trecut, în cărţile lui şoc, prin mai toate subteranele sociale, unde drogurile, pornografia şi violenţa sunt practici curente, nu referinţe. Mare parte din poveştile lui, aparent neverosimile, sunt filtrate la persoana întâi, atâta vreme cât Welsh a experimentat mai tot: a făcut, precum celebrii săi junkişti din “Trainspotting”, aranjamente imobiliare pe spatele asistenţei sociale, a fost electrician reconvertit, după un şoc electric, în chitarist al unei trupe de punk, pentru ca mai târziu să facă un MBA despre egalitatea de şanse pentru femei. A trecut prin sevrajele tipice personajelor sale, după droguri şi fotbal au urmat exerciţiile de spiritualitate orientală şi chiar căsătoria, pe lângă scris ocupându-se constant şi de film.

http://www.cotidianul.ro/irvine_welsh_drogurile_iti_dau_posibilitatea_sa_fii_o_versiune_mai_transgresiva_a_ta-90918.html

bine te-am regasit, Aldi!

am terminat cu Boris Vian si a fost cum ma asteptam, asta dupa ce ii citisem in prealabil nuvelele. o lume extravaganta care incet incet ia forma unui simbol al realitatii in care suntem prinsi si in care ar mai trebui sa zburam precum copiii din roman inainte de a fi potcoviti si inchisi in colivii. pe cat de amuzant pe atat de trist, vian se joaca cu metaforele si sentimentele ca un adevarat acrobat.

Dan Puric - "Cine suntem" si "Despre Omul Frumos", doua carti exceptionale. D. P. se dovedeste a fi un adevarat lider pentru generatia care vrea o ALTFEL de Romania decat cea in care traim!

Lectura placuta!

(Fapt divers)

Mi se confirma cu mare intarziere, citind in Idei in Dialog, banuiala ca drumurile criticului literar Daniel Cristea-Enache si a directorului Romaniei Literare, Nicolae Manolescu, s-au despartit. Acum am citit ca a fost fortata, in sensul in care Manolescu l-a eliminat din randul colaboratorilor revistei pe Cristea-Enache, dupa ce acesta i-a recenzat (negativ) Istoria critica.

Incepusem sa ma plictisesc de revista de ceva vreme - dupa doi ani in care n-am ratat un singur numar - dar acum tind sa fiu acrit de-a dreptul. Gestul, oricat sens ar putea avea, pute totusi rau.